Contractele futures și opțiunile sunt două instrumente financiare esențiale, dar adesea neînțelese, în lumea investițiilor. Deși ambele permit traderilor să profite de fluctuațiile pieței, fiecare oferă avantaje și dezavantaje distincte. Acest articol explorează diferențele fundamentale dintre contractele futures și opțiuni, oferind exemple concrete care te vor ajuta să înțelegi când și cum să utilizezi fiecare tip de contract în funcție de strategia ta de investiții și toleranța la risc.

1. Natura contractului

• Futures: Aceste contracte implică o obligație fermă pentru ambele părți de a cumpăra sau vinde un activ la un preț stabilit la o dată viitoare. Ele sunt foarte utilizate pentru tranzacționarea de mărfuri, valute, indici bursieri și alte active financiare. O caracteristică importantă este că sunt standardizate și tranzacționate pe bursele reglementate, oferind transparență și securitate​.
  
• Opțiuni: Spre deosebire de futures, contractele de opțiuni conferă dreptul, dar nu obligația, de a cumpăra (call) sau de a vinde (put) un activ la un preț specific până la o anumită dată. Opțiunile sunt utilizate atât pentru speculații, cât și pentru protecție împotriva riscului (hedging)​.
  

2. Expunerea la risc și potențialul de profit

• Futures: Implică un risc mai ridicat deoarece atât cumpărătorul, cât și vânzătorul sunt obligați să finalizeze tranzacția la data scadenței, indiferent de fluctuațiile prețului. Prin urmare, riscurile potențiale sunt mai mari, dar și câștigurile potențiale pot fi semnificative dacă predicțiile sunt corecte​.
  
• Opțiuni: Risc limitat la prima plătită pentru contractul de opțiuni (costul de achiziție al dreptului). Investitorii pot obține profituri importante cu riscuri mai mici, deoarece au libertatea de a nu executa contractul dacă piața nu evoluează în favoarea lor​
  

3. Strategii de utilizare

• Hedging: Investitorii folosesc futures pentru a bloca un preț viitor, protejându-se astfel împotriva fluctuațiilor negative de preț (de exemplu, fermierii care încheie contracte futures pentru recolta viitoare)​.
• Opțiunile, pe de altă parte, sunt preferate pentru protecția împotriva riscurilor extreme, deoarece permit compensarea unor pierderi potențiale fără o expunere totală la piață​
• Speculații: Traderii folosesc futures pentru a specula pe termen scurt asupra prețurilor de pe piață, cu potențiale câștiguri rapide, în timp ce opțiunile sunt adesea utilizate pentru a beneficia de creșterea sau scăderea valorii unui activ cu investiții mai mici​.

4. Diferențe în tranzacționare

• Contractele futures sunt standardizate și se tranzacționează pe burse oficiale, fiind supuse unor reglementări stricte. De asemenea, necesită menținerea unei marje la broker pentru a acoperi posibilele pierderi​.
  
• Contractele de opțiuni pot fi mai flexibile, fiind disponibile atât pe burse cât și în tranzacții private (OTC - Over The Counter), oferind astfel o gamă variată de strategii și combinații​.
  

5. Data expirării și modalitatea de decontare

• Contractele futures au o dată de expirare fixă, iar decontarea se face la termen, fie prin livrarea fizică a activului, fie prin decontare în numerar, în funcție de tipul activului suport​.
  
• Opțiunile pot fi americane (exercitabile oricând până la expirare) sau europene (exercitabile doar la expirare), oferind o mai mare flexibilitate în alegerea momentului oportun pentru a realiza profit​.
  

Aceste diferențe fac ca fiecare tip de contract să fie adecvat pentru diverse situații și strategii de piață, în funcție de toleranța la risc, de obiectivele de investiție și de natura activului tranzacționat.

Să ilustrăm diferența dintre contractele futures și opțiuni cu un exemplu practic simplu.

Ne imaginăm că un investitor anticipează o creștere a prețului petrolului în următoarele 6 luni. În prezent, barilul de petrol este cotat la 80 USD. Iată cum se diferă strategia în funcție de tipul de contract utilizat:

Contract Futures

Investitorul decide să cumpere un contract futures pe petrol, valabil 6 luni, cu un preț de 80 USD/baril. În acest caz, la scadența contractului, investitorul este obligat să cumpere petrolul la 80 USD/baril, indiferent de prețul pieței la acea dată.

• Scenariul A: Dacă în 6 luni prețul petrolului crește la 100 USD/baril, investitorul a obținut un profit semnificativ, cumpărând la 80 USD și vânzând la 100 USD.
• Scenariul B: Dacă prețul scade la 60 USD/baril, investitorul este obligat să cumpere la 80 USD, suportând o pierdere.

Contract de opțiuni (call)

Investitorul cumpără o opțiune call pentru petrol, cu un preț de exercitare de 80 USD/baril, valabilă 6 luni. Prima plătită pentru această opțiune este de 5 USD/baril. În acest caz, investitorul are dreptul, dar nu obligația, de a cumpăra petrolul la 80 USD/baril.

• Scenariul A: Dacă prețul petrolului crește la 100 USD/baril, investitorul poate exercita opțiunea, cumpărând la 80 USD/baril și obținând un profit de 15 USD/baril (100 USD - 80 USD - 5 USD).
• Scenariul B: Dacă prețul scade la 60 USD/baril, investitorul nu este obligat să exercite opțiunea și pierde doar prima de 5 USD/baril.

Diferențe cheie evidențiate

• Risc Fixat la Opțiuni: Pierderea maximă în cazul opțiunilor este limitată la prima plătită (5 USD/baril), indiferent de fluctuațiile prețului. În cazul futures, riscul este mai mare, deoarece investitorul este obligat să onoreze contractul.
• Flexibilitate: Opțiunile oferă flexibilitate, deoarece investitorul poate alege dacă dorește sau nu să execute contractul, în funcție de cum evoluează piața. Futures nu oferă această libertate — contractul trebuie respectat.

Acest exemplu demonstrează cum contractele futures sunt potrivite pentru investitorii care vor să își asume un risc mai mare pentru potențiale câștiguri, în timp ce opțiunile sunt ideale pentru cei care doresc să își limiteze riscurile fără a sacrifica complet oportunitățile de profit.